Pagina principală |  Articole |  Știri |  Resurse |  Condiții |  Servicii angajatori |  Contact Sîmbătă, 19 august 2017
 Imobiliare  | Auto  | Turism  | Prieteni  | Bancuri  | Știri  | Culinare  | Coduri poștale  | Financiare  | Meteo  | Calendar  | Contabilitate 

Articole

Munca la negru, o problemă acută cu care se confruntă angajații români

Autor: Dana Puscoci

         Munca la negru se pare că este la modă în România zilelor noastre, tot mai mulți tineri abia ieșiți de pe băncile facultăților tolerând această formă de abuz asupra drepturilor lor, preferând să munceasc㠄fără acte” decât deloc.
         
          Guvernul Tăriceanu a încercat să elaboreze o politică coerentă care să stopeze acest fenomen prin introducerea cotei unice de impozitare și prin înăsprirea măsurilor de călătorie în țările Uniunii Europene.
          Prin introducerea cotei unice de impozitare s-a mizat pe faptul că un cost mai mic al forței de muncă și simplificarea impozitării veniturilor din muncă va determina angajatorii să intre în legalitate.
          Această măsură nu a avut însă rezultatul scontat, fenomenul muncii la negru dând în continuare bătăi de cap autorităților.
          Portița prin care unii angajatori recurg la soluții ilegale este deschisă tocmai de prevederea conform căreia contractele pe o perioadă determinată, cu timp parțial de muncă, nu pot fi încheiate pentru mai puțin de două ore/zi sau zece ore/săptămână. În acest caz, firmele mici, asociațiile de proprietari, companiile din domeniul constructiilor, diferiți prestatori de servicii au la îndemană metoda „angăjarii ocazionale“ de personal pentru prestarea diverselor munci: femei de serviciu, electricieni, zidari, lucrători agricoli etc., fără a încheia un contract de muncă cu aceștia.
         
          Mai grav este că, sunt patroni care anjajează personal pe durată lungă un an, doi fără a încheia contracte de muncă cu respectivii angajați. Și mai grav este faptul că angajații acceptă aceste condiții din varii motive: fie nu au experineță și se gândesc că aceasta este o măsură temporară până câștigă experiență, fie au nevoie urgentă de bani, sau multe altele.
          Nici sistemul de contribuții sociale nu ajută foarte mult în această privință, cota totală la contribuțiile sociale - plătibile cumulat de angajator și angajat - fiind în prezent de 49,5%. Situația s-ar putea schimba de la 1 ianuarie 2006, când contribuțiile ar urma să scada cu 5%, iar până în 2009 cu 10%.
         Angajații nu au nimic de câștigat din munca la negru
         
          Înainte să acceptați o ofertă de muncă la negru ar trebui să țineți cont de următoarele lucruri: lucrătorii fără contract de muncă nu au dreptul la concediu de odihnă, nu beneficiază de indeminzații de șomaj, nu primesc indemnizații pentru creșterea copilului, iar plata se face în funcție de „bunăvoința” patronului, practic la „mica înțelegere“ și nu există o dată fixă pentru acordarea salariului.
          Alte dezavantaje:
          - nu primesc sporurile cuvenite vechimii, de toxicitate, de condiții de muncă grele și periculoase;
          - nu au un program de lucru normal;
          - nu primesc plăți compensatorii în caz de concedieri;
          - nu primesc indemnizații de boală și drept urmare nu beneficiază nici de spitalizare gratuită, în caz de nevoie;
          - nu primesc bilete de tratament cu plata subvenționată prin sistemul asigurărilor sociale;
          - nu primesc medicamente compensate.
          În concluzie, în afara unui salariului de mizerie, cei aflați în această situație, nu primesc nimic.
          Cine câștigă de pe urma muncii la negru? Patronul, bineînțeles. Aceștia plătesc astfel, salarii mai mici, de multe ori sub nivelul minim pe economie și sub nivelul cuvenit pentru vechimea, pregătirea și timpul lucrat de cel în cauză, plus că nu plătesc nici un fel de dări către stat pentru angajatul respectiv.
          Cine pierde? În primul rând, angajatul și apoi, statul. Persoanele aflate în această situație au numai de pierdut, fiindu-le afectate pensia, siguranța materială a familiei și nu în ultimul rând, sănătatea.
          Ce e de făcut? O simplă scrisoare adresată Inspectoratului Teritorial de Muncă din județul în care locuiți, care să conțină elementele de identificare a agentului economic și descrierea situatiei celui în cauză sau chiar a altora, poate declanșa un control care să pună lucrurile la punct, obligând patronii să încheie contracte de muncă, să cumpere cărți de muncă, dacă este cazul și să întocmească ștate de plată.
          Cum vă puteți da seama dacă lucrați la negru sau nu? Fiecare lucrător trebuie să știe că pentru a fi angajat cu contract de muncă, trebuie să facă următoarele:
          - să semneze contractul individual de muncă;
          - să ceară și să urmărească la patron completa-rea unei cărți de muncă;
          - să semneze lunar un ștat de plată și să nu accepte plata „direct㔠din buzunarul patronului.
          Guvernul a mărit sancțiunile pentru angajatori
         
          Potrivit noului Cod al Muncii, intrat în vigoare de la 5 iulie 2005, primirea la muncă a persoanelor fără un contract individual de muncă este sancționată cu amendă între 20 de milioane de lei și 50 de milioane de lei pentru fiecare persoană identificată, fără a depăși valoarea cumulată de un miliard de lei. De asemenea, un patron descoperit ca folosește munca la negru și care, cumulat, primește sancțiuni ce depașesc un miliard de lei este pasibil de închisoare.
         
         Noile reglementări de călătorie în străinătate nu îi împiedică pe români să plece la muncă
         
          În același timp, în vederea stopării fenomenului muncii la negru în străinătate, au fost înăsprite și condițiile de călătorie în afara țării. Tot din luna iulie au intrat în vigoare noile reglementări cu privire la cetățenii români care călătoresc în scopuri particulare în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state, pentru care nu este necesară viză de intrare. Dacă până acum se putea prezenta o invitație legalizată sau o sumă considerabilă de bani la graniță, acum, cei minimum 500 de euro sunt obligatorii, la fel și actele ce trebuie să justifice scopul, condițiile și durata șederii.
          Astfel, cetățenii români trebuie să prezinte la trecerea frontierei pașaportul, a cărui valabilitate trebuie să nu expire cel puțin 6 luni, permisul de conducere, dacă circulă cu autovehicul, asigurarea medicală, care trebuie să acopere durata declarată a sejurului, biletul de călătorie dus-întors, și o sumă minimă în valută (care diferă în funcție de statutul țării de destinație).
          Pentru Turcia și fostele state socialiste, este nevoie de 50 de euro, pe o perioadă de minimum 5 zile, iar pentru statele din UE și alte țări pentru care nu este necesară viza de intrare, 100 de euro pentru fiecare zi de ședere, pe o perioadă de minim 5 zile.
          De asemenea, de la 1 octombrie 2005, va fi nevoie în plus de o mulțime de hârtii care să justifice scopul călătoriei. Astfel, pentru o călătorie în scop turistic este nevoie de o invitație autentificată și apoi tradusă în limba română, de la o persoană cu domiciliul legal în străinătate sau de documente justificative de la structurile de primire turistice sau de confirmarea rezervării din partea organizatorului unei călătorii în circuit. Prevederile în ceea ce privește călătoriile în străinătate în scop de afaceri, măresc, în schimb, birocrația peste măsură pentru firme și chiar conduc la pierderea unor contracte.
          Potrivit acestor reglementări, oamenii de afaceri care vor să plece peste hotare vor avea nevoie de invitația unei firme sau a unei autorități, la consfătuiri sau manifestări în scop de afaceri, de serviciu sau legate de activitatea din întreprindere; de alte documente care atestă existența relațiilor de afaceri sau a relațiilor cu autoritățile respective sau bilete de intrare la târguri și congrese.
          Apoi, trebuie să dovedească la vamă, cu acte, scopul, durata și necesitatea deplasării în străinătate. Practic, prin astfel de reglementări, participarea la un târg ca vizitator, și nu ca expozant, devine imposibilă.
          Concluzia? Noile prevederi nu fac decât să crească cu 150-250 de euro costul plecării la muncă și îngreunează în mod inutil plecarea pentru patronii de companii și oamenii de afaceri în general.



Sursa:


Data postării: 29.08.2005
Vizualizări: 13.554

Înapoi la articole



Publicitate pe acest site
Copyright ©2002-2017 Pandora Impex SRL.