La o taverna, in sudul Greciei, am intalnit un angajat de origine albaneza care era multumit de conditiile de munca de acolo si mai ales de timpul de lucru: doar dupa-amiaza si seara, maxim opt ore.
          Muncise si in Italia dar a plecat, pentru ca era prea mult si prea greu, „ca si in restul Europei”, a adaugat el. In locul lui patronul italian angajase un roman.
          Conjugarea evenimentului major reprezentat de Olimpiada cu faptul ca Grecia a fost una dintre destinatiile majore ale fondurilor structurale ale UE inainte de largirea Uniunii cu grupul celor 10 state, a schimbat fata Greciei si viata grecilor. Au devenit grecii mai harnici, mai determinati, mai putin balcanici ? Mai degraba putem spune ca au acceptat ca sunt parte dintr-un program - bine planificat - si ca singura lor optiune este sa il respecte, sa se incadreze in termenii lui.
          Ultimii ani mi-au prilejuit la fiecare calatorie in strainatate diverse comparatii. Cea mai frustranta devine, calatorie dupa calatorie, cea referitoare la autostrazi, la infrastructura rutiera, anul acesta Bulgaria fiind tara care m-a surprins. De ce nu avem, vorba presedintelui, mai multi kilometri de autostrazi ? Pentru ca nu am vrut sa avem si ma refer aici la cei care ne-au reprezentat si care au luat decizii. Pentru ca nu am acceptat sa fim parte a unui program, a unui proces natural de dezvoltare.
          O autostrada inseamna scurtarea timpilor de deplasare. Rute pe care grecii le parcurgeau in Atena in trei ore, acum le fac in 15 minute. Mult timp castigat pentru viata personala, pentru cumparaturi, pentru iesiri cu prietenii, pentru consum. Atunci cand ungurii au dezvoltat reteaua de autostrazi (facand trei ore de la Budapesta pana la Viena), au acceptat ca nu numai ei vor face aceasta distanta in trei ore, ci si vecinul lor austriac - care poate vine sa le „ia” fabrica de suruburi de la marginea orasului - va face tot trei ore.
          Dezvoltarea acestei tari depinde si de timpul pe care un roman il face de la Sibiu la Bucuresti. Afacerea lui va merge mai bine, costurile de operare vor deveni mai mici, oamenii vor iesi din cutiile de chibrituri in care locuiesc acum si vor migra in afara oraselor, atunci cand distantele se vor comprima cu ajutorul autostrazilor, pasajelor si centurilor periferice.
          Visez o tara ca un santier. Am ajuns sa imi vad toti vecinii, inclusiv pe cei bulgari, trecand prin aceasta etapa. Visez un santier care sa ma deranjeze, sa ma sacaie vreme de doi-trei ani in deplasarile prin tara, dar care sa-mi ofere, la sfarsitul lucrarilor alta perspectiva. Visez multi barbati calificati, de varste diferite, care sa munceasca pe aceste santiere. Deopotriva din mediul urban sau rural. Mi-e teama insa ca, atunci cand se vor organiza aceste santiere, nu vom mai avea muncitorii de care aceste proiecte au nevoie. Unde vor fi ei ? Vor reface autostrazile din Italia si Germania si vor lucra din greu la dezvoltarea Greciei si Spaniei.
          Exista in viata fiecarei natiuni momente si oportunitati, ca si in viata fiecaruia dintre noi. La cat de greu ne-a fost in toti acesti ani, credeti ca mai avea importanta daca mai luam inca trei-patru credite ca sa facem autostrazi ? Faceti o comparatie intre o tara si o persoana. Ganditi-va la vecinul vostru care are un salariu de 4 milioane si plateste rate lunare de 1,5 milioane lei: „Ce sa fac vecine, e greu, dar nu as fi ajuns niciodata sa economisesc banii acestia ...”. Vecinului meu nu i-a fost greu sa se imprumute pentru ca lucrurile au fost dezvoltate astfel incat pana si el, cu micul lui venit, sa poata ajunge la un credit.
          Constatarile din randurile de mai sus au venit ca o consecinta a publicarii concluziilor studiului IRSOP referitoare la valorile, calitatile si defectele romanilor. Studiul IRSOP releva un popor obiectiv, care priveste cu realism apropiata integrare dar care a renuntat la speranta: cei mai multi romani nu mai cred ca eliminarea spagii, a favoritismului si a influentei politicului in justitie sunt obiective posibile.
          Este trist ca majoritatea romanilor sunt convinsi ca omul de rand nu poate sa influenteze hotararile guvernului, admite deci ca ceea ce este important pentru el poate sa nu fie in agenda guvernamentala. As vrea sa am acces la cei care au aprobat la timp, conform graficului, constructia de autostrazi din Ungaria, de exemplu: pentru ei ce a contat ? Respectul pentru ceea ce trebuia facut, pentru nevoile cetateanului sau interesul de a mai acorda preferential un contract ? De fapt, parca nici nu conteaza raspunsul: ei au autostrazi, in timp ce noi, o data la trei ani, peticim bucata spre Pitesti.

Sursa:


Data postării: 05.09.2005
Vizualizări: 5.203