Pagina principală |  Articole |  Știri |  Resurse |  Condiții |  Servicii angajatori |  Contact Joi, 14 decembrie 2017
 Imobiliare  | Auto  | Turism  | Prieteni  | Bancuri  | Știri  | Culinare  | Coduri poștale  | Financiare  | Meteo  | Calendar  | Contabilitate 

Articole

Discriminarea la locul de munca, un fenomen considerat normal de catre romani

Autor: Dana Puscoci

         Discriminarea ca forma de marginalizare de orice fel si in orice situatie este, din pacate, un fenomen inca prezent in societatea democratica, fiind atat de obisnuit incat e considerat normal de catre foarte multi romani.
          Romania are o lege care sanctioneaza discriminarea, Legea nr. 48, adoptata in anul 2002, iar Consiliul National de Combatere a Discriminarii functioneaza din anul 2003.
          De asemenea, Guvernul Romaniei a adoptat anul trecut, in luna august Hotararea nr. 1.258/2004 privind aprobarea Planului national de actiune pentru combaterea discriminarii.
          Rolul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii este de a informa si de a forma societatea romaneasca in vederea eliminarii oricarei forme de discriminare, de a investiga si de a sanctiona actele de discriminare, contribuind astfel la crearea unui climat general de incredere, respect si solidaritate, definitoriu pentru o societate democratica si europeana.
          Alaturi de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii actioneaza si alte autoritati publice cu responsabilitati sectoriale in domeniu: Ministerul Administratiei si Internelor, Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Sanatatii, Ministerul Justitiei, Ministerul Culturii si Cultelor, Ministerul Integrarii Europene, Ministerul Afacerilor Externe, Consiliul National al Audiovizualului, Secretariatul General al Guvernului.
          In ultima perioada un interes special este acordat discriminarii minoritatilor sexuale, discriminarii dintre sexe si a persoanelor cu handicap.
          Romania a abolit in ianuarie 2002 articolul 200 din Codul Penal privind statutul persoanelor cu o alta orientare sexuala. Dar, desi din punct de vedere juridic situatia LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali) este acceptabila, discriminarea bazata pe orientarea sexuala este un fapt prezent la locul de munca.
         
          Potrivit Barometrului de Opinie al Fundatiei pentru o Societate Deschisa din iulie 2002, 59% dintre romani nu ii considera pe homosexuali oameni normali. Ei considera homosexualitatea „boala psihica”, „problema emotionala”, „viciu”, „pacat impotriva naturii” sau un fel de identitate anti-romaneasca importata din Vest.
          Astfel ca cei care apartin acestei categorii sociale sunt nevoiti, de multe ori, sa ascunda acest lucru, altfel ar risca sa-si piarda locul de munca.
         
         Femeile sunt, de multe ori, considerate inferioare barbatilor
         
          In ceea ce priveste discriminarea femeilor, in toate tarile lumii (in special cele ale lumii a treia) acestea sunt, in general, implicate in activitati profesionale mai putin calificate si, deci, mai slab remunerate. In cercetarile de specialitate se deosebesc doua forme principale de discriminare a femeii in domeniul muncii: discriminare la salarizare, cind pentru prestarea unei munci similare din punct de vedere cantitativ si calitativ, femeile primesc o remunerare diferentiata si segregarea profesionala, cind femeile au un acces mai limitat la anumite profesii (de regula, mai prestigioase si mai bine platite).
         
         Motivele principale ale discriminarii femeilor sunt:
         
          1. Atitudinile preconcepute ale ofertantului locului de munca fata de angajarea femeilor, pe care le considera forta de munca inferioara;
          2. Preferinta angajatorului, care este, de regula, barbat, pentru lucratori de sex masculin din considerente de socializare sau solidaritate barbateasca, dorind sa lucreze mai mult cu un colectiv de barbati, decit cu un grup de femei sau crezand ca un conducator barbat este mai eficient;
          3. Previziunile angajatorului referitoare la productivitatea probabila a candidatului femeie, intrucat prestanta acesteia poate fi intrerupta de casatorie, nasterea si ingrijirea copiilor. De aceea ofertantul acorda prioritate unui solicitant de sex masculin sau, in cazul cind angajeaza totusi o femeie, aceasta este platita mai putin. Cu privire la egalitatea de sanse intre femei si barbati, Parlamentul Romaniei a adoptat Legea nr. 202/ 2002, modificata si completata de Ordonanta nr. 84/ 2004, care reglementeaza masurile pentru promovarea egalitatii de sanse intre femei si barbati, in vederea eliminarii discriminarii directe si indirecte dupa criteriu de sex, in toate sferele vietii publice din Romania.
          Prin egalitate de sanse intre femei si barbati se intelege luarea in considerare a capacitatilor, nevoilor si aspiratiilor diferite ale persoanelor de sex masculin, respectiv feminin si tratamentul egal al acestora.
          Pe larg acest lucru presupune:
          - Accesul nediscriminatoriu la alegerea sau exercitarea libera a unei profesii sau activitati, - Angajarea in toate posturile sau locurile de munca vacante si la toate nivelurile ierarhiei profesionale,
          - Veniturile egale pentru munca de valoare egala,
          - Informare si consiliere profesionala, programe de initiere, calificare, perfectionare, specializare si recalificare profesionala;
          - Promovarea la orice nivel ierarhic si profesional,
          - Conditii de munca ce respecta normele de sanatate si securitate in munca, conform prevederilor legislatiei in vigoare.
          Angajatorului ii este interzisa discriminarea prin utilizarea unor practici care dezavantajeaza persoanele de un anumit sex, in legatura cu relatiile de munca, referitoare la anuntarea, organizarea concursurilor sau examenelor si selectia candidatilor pentru ocuparea posturilor vacante din sectorul public sau privat, incheierea, suspendarea, modificarea si/sau incetarea raportului juridic de munca sau de serviciu, stabilirea sau modificarea atributiilor in fisa postului, stabilirea remuneratiei, promovarea profesionala, aplicarea masurilor disciplinare, dreptul de aderare la sindicat si accesul la facilitatile acordate de acesta.
          Conform Legii 202/2002, modificata si completata, maternitatea nu poate constitui un motiv de discriminare, totodata fiind interzis a i se solicita unei candidate, in vederea angajarii, sa prezinte un test de graviditate. Sunt insa exceptate de la aplicarea acestor prevederi acele locuri de munca interzise femeilor gravide, datorita naturii sau conditiilor particulare de prestare a muncii. Hartuirea, o alta forma de discriminare
          Este considerata discriminare a unei persoane pe criteriu sexual si hartuirea la locul de munca. Hartuirea poate fi sexuala sau morala.
          Hartuirea sexuala se manifesta in general fata de femei si de obicei vine din partea cuiva care detine o functie de conducere. Hartuirea sexuala este extrem de greu de demonstrat, deoarece se afla la limita dintre realitate si inchipuire. Aceasta problema devine o chestiune de perceptie si de receptare a unor semnale, mai mult sau mai putin subtile. Hartuirea morala presupune atat violenta fizica cat si psihica.
          Orice persoana poate fi victima hartuirii morale. Conform rezultatelor unei anchete realizate in anul 2000, la nivelul Uniunii Europene, 2, 9% dintre angajatii din UE, respectiv 12 milioane de persoane, au afirmat ca au fost supusi hartuirii morale la locul de munca, de-a lungul unei perioade de 12 luni. Printre factorii care duc la hartuirea morala se numara: relatiile deficitare dintre colegii de munca, nesiguranta locului de munca si schimbarile organizatorice rapide.
          In prezent, putine tari europene au adoptat o legislatie speciala in ceea ce priveste hartuirea morala la locul de munca. In cateva dintre acestea totusi legislatia se afla in faza de studiu sau de pregatire, iar unele state au intreprins actiuni de reglementare prin adoptarea de statuturi, ghiduri si rezolutii.
         
         Persoanele cu handicap, una dintre cele mai discriminate categorii sociale
         
          Daca in majoritatea tarilor Uniunii Europene persoanele cu handicap dispun de anumite facilitati atat in societate cat si la locul de munca, in tara noastra rar se intampla acest lucru, pentru ca de obicei persoanele care au un anumit handicap nu au un loc de munca.
          Articolul 50 din Constitutia Romaniei prevede: „Persoanele cu handicap se bucura de protectie speciala. Statul asigura realizarea unei politici nationale de egalitate a sanselor, de prevenire si de tratament ale handicapului, in vederea participarii efective a persoanelor cu handicap in viata comunitatii, respectand drepturile si indatoririle ce revin parintilor si tutorilor.”
          Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap (ANPH) a elaborat Strategia Nationala 2006-2013 privind protectia, integrarea si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap din Romania. Scopul acestei strategii este asigurarea exercitarii totale a drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanelor cu handicap in vederea cresterii calitatii vietii acestora.
          Strategia propune ca modalitati de crestere a gradului de ocupare a fortei de munca in randul persoanelor cu handicap, urmatoarele cai de actiune:
          - asigurarea pregatirii scolare a persoanei cu handicap, indiferent de locul in care aceasta se afla, inclusiv prin profesori itineranti;
          - accentuarea importantei evaluarii abilitatilor si, mai ales, a abilitatilor socio-profesionale;
          - realizarea, diversificarea si sustinerea financiara a programelor privind reabilitarea profesionala a persoanelor cu handicap;
          - asigurarea pregatirii pentru ocupatii necesare in domeniul handicapului si pentru introducerea de noi ocupatii in Clasificarea Ocupatiilor din Romania.
          Angajatorii se pot implica in crearea de conditii speciale pentru pesoanele cu handicap prin:
          - proiectarea si adaptarea locurilor de munca in asa fel incat acestea sa devina accesibile persoanelor cu handicap;
          - sustinerea logistica si financiara a angajatorilor in vederea realizarii amenajarilor/adaptarilor in functie de nevoile individuale ale persoanei cu handicap angajate;
          - stabilirea unei comunicari permanente intre Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, ANPH si organizatiile neguvernamentale;
          - sustinerea unei piete de desfacere pentru produsul muncii persoanei cu handicap.
          Contractul de munca poate contine clauze de interzicere a discriminarii
          Pentru prevenirea actiunilor de discriminare, atat la negocierea contractului colectiv de munca unic la nivel national, cat si la negocierea contractelor colective de munca la nivel de unitati, partile contractante pot stabili introducerea clauzei de interzicere a faptelor de discriminare si, respectiv, clauze privind modul de solutionare a reclamatiilor formulate de persoanele prejudiciate prin asemenea fapte.



Sursa:


Data postării: 05.09.2005
Vizualizări: 35.200

Înapoi la articole



Publicitate pe acest site
Copyright ©2002-2017 Pandora Impex SRL.