Amandoi stim cum e, amandoi am fost acolo... Am avut un interviu bun, se vede clar ca intervievatorul ne place, am reusit sa demonstram ca avem potential si ca putem aduce rezultate. Suntem gata sa incheiem interviul cand intrebarea loveste fara mila: ”Si.... la ce salariu va asteptati?”.
         
          Din punctul de vedere al majoritatii clientilor mei, ca de altfel al majoritatii celor care isi cauta un loc de munca, aceasta este cea mai nesuferita intrebare pe care o poti avea intr-un interviu. Imi aduc aminte de replica unui prieten care relata o situatie similara: “Daca voia sa ma blocheze, nu putea gasi o intrebare mai buna”. Si totusi de ce oare reactionam asa? De ce este intrebarea despre salariu considerata una incuietoare?
         
          Parerile sunt impartite:
         
          • unii spun “pentru ca nu stiu ce vrea angajatorul si ce cauta cu aceasta intrebare”
          • altii “pentru ca imi este frica ca nu cumva sa ma pacaleasca si sa ma angajeze intr-adevar pe un salariu mai mic decat intentionau intial sa plateasca, daca cifra pe care o mentionez le va permite”
          • sau exista si categoria “imi este frica sa nu fiu respins daca spun o cifra prea mare”
         
          Care este raspunsul corect? Ca intotdeauna... DEPINDE. Depinde de cine are mai multa putere in interviu. Putere? Ce fel de putere? Putere de negociere. Interviul, sa nu uitam, nu este nimic altceva decat un targ. Un targ in care angajatorul cumpara potentialul de munca si de obtinere a rezultatelor pe care candidatul le demonstreaza iar candidatul cumpara un loc de munca intr-o companie stabila, cu un mediu de lucru placut.
         
          Asadar, sa revenim la intrebarea “cine are mai multa putere”? De obicei angajatorul are mai multa putere. Asta-i viata.... ne place sau nu, aceasta este apa in care inotam. Daca stim si acceptam aceasta realitate, devenim mult mai pregatiti mental sa acceptam faptul ca pentru noi este important sa trecem de faza de interviu si sa ajungem in faza ofertei de angajare. In situatia data nu este atat de important ce cifra dam, cat este ca ea sa fie suficient de flexibila si aproape de nivelul job-ului respectiv pe piata.
         
          Usor de spus, mai greu de facut! Un lucru care trebuie retinut este ca inainte de a intra in orice discutie sau negociere trebuie sa stiu care este nivelul acceptabil pentru mine. Trebuie evaluati toti factorii, nu numai salariul. Ma refer la mediul de lucru, posibilitatea de a invata lucruri noi, oportunitatile de promovare si chiar beneficii precum telefon sau masina. Totul trebuie luat “la pachet”. Poate un salariu mai mic este ok, daca vine insotit de alte beneficii. Oricum, trebuie sa stii pentru tine care este salariul minim sub care nu vei cobori niciodata si care este salariul pe care ti-l doresti in general. Aceasta este “marja ta de acceptare”.
         
          Revenind acum la cum aflu informatia despre nivelul pietii, vestile sunt bune pentru ca ea incepe sa fie disponibila, au aparut chiar studii destul de detaliate in diverse reviste; un rezumat poti gasi si la www.succes-pe-paine.ro/newsletter/news01.html. Daca totusi nu stiti care este un salariu potrivit, atunci puteti sa raspundeti ca “sunt flexibil si stiu ca firma dumneavoastra are un nivel bun de salarizare care ma va motiva sa lucrez in conditii optime. Sau “astept sa fiu platit corespunzator cu munca mea; sunt convins(a) ca daca decidem ca sunt persoana potrivita pentru job, vom putea ajunge la o intelegere”. Daca totusi angajatorul insista sa stie o cifra, atunci puteti raspunde foarte relaxat cu o cifra care sa fie aproape de nivelul pe piata MENTIONAND ca sunteti flexibil sa acceptati si o cifra diferita.
         
          Acum sa vorbim putin despre asteptari. Ce faceti daca varianta asta de raspuns va aduce o oferta care nu este pe placul dumneavoastra? Aici ajungem tot la prima intrebare "Cine are puterea?" Sansele de a primi o oferta cu un salariu mai mare decat se plateste in medie pe piata sunt mari daca si numai daca aveti o experienta bogata, foarte stabila si o credibilitate castigata prin rezultatele obtinute si profilul firmelor in care ati lucrat. Daca aceasta este situatia, atunci este cazul sa va pregatiti foarte bine pentru o negociere diplomata, dar dura, astfel incat sa obtineti un salariu pe masura.
         
          Daca nu este acesta cazul, atunci depinde daca salariul mentionat este in limita “marjei de acceptare” si de cum apreciati ceilalti factori mentionati anterior, respectiv pachetul de beneficii, fie ele concrete (gen telefon) sau imateriale (gen atmosfera de lucru, oportunitati de promovare).
         
          De cele mai multe ori, cand nu avem multe optiuni este de preferat sa acceptam o oferta mai mica intr-o companie buna decat sa tot tintim un salariu mai mare. Atitudinea “daca merit sunt sigur ca imi vor mari salariul ulterior sau imi voi gasi eu un job mai bine platit o data ce dobandesc mai multa experienta” este cea mai sanatoasa si aduce cele mai bune rezultate pe termen lung.
         
          Mesajul cheie este: cunoaste-ti in permanenta valoarea pe piata ca sa stii cum o poti negocia. Dar despre asta intr-un articol viitor. Succes!

Sursa:


Data postării: 12.09.2005
Vizualizări: 9.728