Pagina principală |  Articole |  Știri |  Resurse |  Condiții |  Servicii angajatori |  Contact Duminică, 25 iunie 2017
 Imobiliare  | Auto  | Turism  | Prieteni  | Bancuri  | Știri  | Culinare  | Coduri poștale  | Financiare  | Meteo  | Calendar  | Contabilitate 

Articole

Investitia unui parinte in fiul sau

Autor: Dana Visoianu

         Ca director de resurse umane am avut sansa sa sustin sau sa particip la sute de interviuri de angajare pentru posturi diferite. De cate ori vorbesc cu tineri care au trecut prin astfel de interviuri si care nu au avut succes, observ cum formuleaza hotarat puncte de vedere care contrazic imagini construite deja in mintea mea. Exista multe diferente intre ceea ce vad eu si ceea ce simt ei. Este cert ca miza acelei ore de interviu nu este aceeasi pentru ambele parti. Eu am un job de ocupat si de regula o lista de candidati, in timp ce candidatul stie ca a trecut de etapa cv-ului si are deja asteptari.
         
          Am formulat deja in paginile acestei publicatii o suma de recomandari referitoare la pregatirea pentru interviu si nu voi reveni acum. O zicere clasica in resurse umane spune ca un candidat este angajat pentru ceea ce stie sa faca si este concediat pentru modul in care face ceea ce stie sa faca. Mai pe scurt, comportamentul in cadrul organizatiei joaca un rol fundamental.
         
          Companiile multinationale sunt cautate si curtate ca angajatori de tot mai multi tineri absolventi de facultate. Ceea ce cauta ei este marca, prestigiul si garantia unor provocari. Probabil ca si probabilitatea unui loc de munca bine platit este importanta. Companiile multinationale sunt insa extrem de selective. O minoritate din cei care incearca reusesc sa se angajeze si sa faca cariera intr-o astfel de organizatie. Printre cauzele care explica numarul mic al celor care reusesc sa intre intr-o multinationala sunt mentionate:
         
          incapacitatea de a vorbi o limba straina, politica universitatilor de a asigura mai degraba o pregatire teoretica decat una practica, lipsa flexibilitatii si a spiritului de echipa.
          In mod cert un angajator nu mai poate face educatie unui tanar. El vine intr-un loc de munca deja format. Competentele necesare pentru a obtine performanta se construiesc plecand de la abilitatile pe care tanarul le-a dobandit in perioada de formare.
         
          La prima vedere, parintii se pot gandi ca mare parte din cele afirmate de mine pot fi asigurate de scoala. De fapt, putini parinti recunosc ca decizia de a sustine, de exemplu, implicarea copilului sau intr-un sport de echipa poate avea influente majore in modul in care el va lucra intr-o organizatie. Sentimentul pe care micul sportiv il poate trai atunci cand castiga sau pierde, impreuna cu echipa lui, nu poate fi trait, din pacate, in cadrul ofertei educationale a scolii. Organizatiile au consacrat recunoasterea faptului ca reusita individuala nu va putea niciodata sa o depaseasca pe cea realizata de o echipa. Pentru a reusi impreuna trebuie sa avem acelasi scop. Elementar, nu-i asa ?
         
          Deseori angajatorii decid in favoarea unui candidat chiar daca el nu are experienta practica necesara. Va veti intreba care este secretul: cum se intampla ca un post interesant este dat unui candidat care nu avea nici o experienta in activitatea respectiva. Una dintre explicatii poate fi caracterul special al postului si probabilitatea mica de a gasi pe cineva care stie deja ce are de facut. O alta explicatie, in Romania de exemplu, este lipsa de oferta specializata pentru toate tipurile de activitati dezvoltate de o societate democratica. Aceste doua explicatii lasa inca semnul de egalitate intre doi candidati cu aceleasi studii si cv-uri asemanatoare.
         
          Uneori alegem candidatul care pare cel mai bine crescut - in sensul de buna cuviinta si educatie. Bunul simt educat de mic copil ii ofera sanse nebanuite unui candidat: el poate trece ceea ce invata, ceea ce experimenteaza printr-un filtru. Acest filtru functioneaza ca un certificat de garantie pentru un angajator: un candidat care nu va crea accidente, intarzieri, conflicte, nu va barfi si chiar, daca va pleca de la noi, va pleca politicos, va respecta termenele de preaviz.
         
          Stimati parinti,
          Stimati educatori,
         a ignora ceea ce se intampla in copilarie, a ignora achizitiile pe care un copil trebuie sa le faca in „cei 7 ani de acasa”, inseamna a diminua semnificativ sansele lui de succes in viitor. Intalnirea copilului cu scoala, dupa sapte ani, nu poate schimba fundamental comportamentul lui. Va invata o limba straina, poate foarte bine. Cu o meditatoare careia ii veti spune tot dumneavoastra „multumesc”, in locul copilului. Va face si studii superioare. Ceea ce puteti sa ii oferiti in primii ani de viata, prin puterea exemplului de cele mai multe ori, ceea ce poate sa ii ofere un sport, mai ales de echipa, o competitie, nu-i va da scoala (cel putin nu cea de acum din Romania) niciodata.
         
          Va scriu acestea toate pentru ca astazi este 12 septembrie si e prima zi a noului an scolar. Va scriu acestea pentru a va gandi ce faceti cu timpul copiilor vostri, cum ii pregatiti pentru o piata de munca puternic concurentiala, selectiva, cu multe bariere de intrare. Eu va invit sa va ganditi si, daca trebuie sa faceti ceva, sunt convinsa ca veti gasi cele mai bune solutii. Doar sunt copiii dumneavoastra.



Sursa:


Data postării: 12.09.2005
Vizualizări: 3.921

Înapoi la articole



Publicitate pe acest site
Copyright ©2002-2017 Pandora Impex SRL.