Am uneori in fata, atunci cand coordonez procese de recrutare si selectie, CV-uri minunate. Altfel spus, candidati cu studii, stagii de pregatire, uneori si experiente, absolut deosebite. Anilor buni de studii le-au urmat ani cu proiecte interesante, dublate de stagii de pregatire de diverse tipuri.
         
          Sunt posibile mai multe tipuri de reactii in fata prezentarii pe care si-o face candidatul respectiv: una dintre primele reactii este aceea de a pune deoparte acel CV, pe motiv ca este „prea educat”, „prea bun” pentru postul pe care i l-am putea oferi. O alta reactie, posibila in masura in care suntem deschisi la oferta de pe piata, este sa programam candidatul respectiv la interviu doar ca sa-l cunoastem, sa intelegem cum a fost posibil sa-si atinga atatea obiective de dezvoltare pana la momentul in care s-a gandit ca ar putea sa lucreze in organizatia noastra.
         
          Atunci cand suntem impresionati de un candidat, doar citindu-i CV-ul, o facem prin comparatie. Este bine stiut ca responsabililor de recrutare le este recomandat sa parcurga CV-urile candidatilor de doua-trei ori, in momente diferite, modificand ordinea lor. Atunci cand este fixat un set de criterii filtru pentru evaluarea CV-urilor sunt mai putine sanse ca un candidat bun sa fie ratat doar din motivul ca forma aleasa pentru prezentare nu a fost una reprezentativa. Cand insa este vorba doar despre lectura, vom compara CV-ul citit acum cu cel citit inainte si cu cel care ii va urma. Este inevitabil.
         
          Exista o oferta larga pe piata de carti, ghiduri, modele electronice care ne invata sa ne facem CV-ul, sa ne prezentam, sa ne „vindem” unui posibil angajator: „Un CV perfect in doar 5 minute”, „Jobul pe care il cauti depinde de modul in care te prezinti”. Ceea ce se spune in primul rand, iar eu sunt pe deplin de acord, este ca aceasta prima prezentare este decisiva pentru pastrarea sanselor de a primi jobul respectiv.
         
          Globalizarea a insemnat si internatio-nalizarea modelelor de CV, a reusit sa aseze candidatii intr-un tipar de format A4. Iar Internetul a desavarsit aceasta subordonare a candidatilor la tipare: recomandarea facuta candidatilor de a aduce cu ei la interviu un exemplar din CV este urmata la ei, tot mai des, de printarea si aducerea CV-ului asa cum apare el pe site-ul de joburi. Acum cinci-sase ani mai intalneai inca, destul de des, CV-uri naturale, scrise in ordinea si dupa modelul simtit de fiecare. Pastrez inca astfel de „amintiri”, insotite de scrisori de intentie oneste, cu fraze calde, puternic personalizate.
          Primei senzatii momentului in care „suntem impresionati” de ceea ce citim, cliseu sau nu, ii urmeaza intrebarea: „Este tot atat de adevarat pe cat de frumos ?”. Aici intervine natura noastra umana: unii ne lasam mai usor manipulati, altii suportam mai greu minciuna, fie ea si comerciala. Cand un candidat descrie activitatile derulate zi de zi la ultimul loc de munca, ca si cum ar fi coordonat acele activitati, iar tu descoperi in interviu ca el a fost un executant, un membru al echipei, cum sa reactionezi mai intai ?
          1. Poti sa consideri ca si-a arogat merite si calitati, deci competente, pe care nu le are. Dar daca le-a dobandit ?
          2. Poti sa consideri ca el este un lider innascut si ca a procedat astfel pentru ca el s-a implicat in proiectul respectiv, a venit cu idei noi, cu solutii viabile. Dar daca este doar un foarte bun executant ?
          3. Poti sa-l sanctionezi pentru minciuna, sa devii ironic si sa compromiti interviul, avand sanse sa ratezi un candidat care doar s-a intrecut pe sine si a considerat utile sfaturile din carticele de pe toate tarabele.
          Si sunt convinsa ca mai sunt si alte posibilitati.
          In general oameni nu se simt confortabil cu ideea ca tocmai au descoperit un neadevar.
         Managerii de resurse umane cu atat mai mult: ei trebuie sa stie tot ceea ce este in companie si sa se asigure ca ceea ce stiu e adevarat (cel putin aceasta este una dintre dorintele lor ...).
          In fond, oricat de bine pregatit este candidatul sau cel care il intervieveaza, ceea ce se intampla intr-un interviu sta destul de mult sub semnul subiectivitatii: ne place un candidat sau altul. Onestitatea CV-ului sau poate fi un prim test pe care candidatul il trece, un test care poate relaxa atmosfera si poate ajuta ambele parti sa se deschida pentru o cat mai buna comunicare.

Sursa:


Data postării: 19.09.2005
Vizualizări: 6.171