Lansarea Romaniei in cursa pentru integrarea europeana impune in mod concret
         reevaluarea performantelor reale in diferite domenii si, nu in ultimul rand, in ceea ce priveste piata muncii.
         
         
         In perspectiva integrarii in UE, Romania intampina o serie de provocari si in ceea ce
         priveste piata muncii. Potrivit conf. univ. dr. Elena Balu, in studiul Provocari ce revin pietei muncii din Romania in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, acestea sunt:
         - provocari generale (stoparea declinului demografic, accelerarea cresterii populatiei ocupate si active, adoptarea unui model de crestere economica bazat pe cresterea populatiei ocupate);
         - provocari specifice in sensul tintelor stabilite la Lisabona (pentru Romania se inregistreaza practic o indepartare a performantelor pietei muncii fata de tintele europene);
         - provocari strategice ce revin Romaniei in perspectiva dezvoltarii sale durabile (nevoia unei noi structuri a ocuparii bazata pe cresterea productivitatii si a costului fortei de munca).
         Strategia Europeana de Ocupare a Fortei de Munca a avut ca punct de pornire Tratatul de
         la Amsterdam din 1997. Acest document include politica adoptata in comun de catre statele membre pe directia a patru piloni principali: imbunatatirea ocuparii fortei de munca, promovarea initiativei si a spiritului intreprinzator, incurajarea adaptabilitatii dintre sectoarele de activitate si angajatii lor si intarirea politicii de promovare a egalitatii dintre barbati si femei.
         In cadrul Consiliului European de la Lisabona din anul 2000, s-au stabilit principalele obiective strategice pentru decada 2000-2010. Indeplinirea acestor obiective reprezinta calea prin care „UE trebuie sa devina cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila de crestere economica sustenabila, cu locuri de munca mai multe si mai bune si cu o mai mare coeziune sociala”. Tintele fixeaza pentru anul 2010 valori specifice pentru urmatoarele rate:
         - 70% rata ocuparii totale a populatiei in varsta de munca (15-64 ani);
         - peste 60% rata ocuparii feminine in varsta de munca (15-64 ani);
         - 50% rata ocuparii persoanelor varstnice (55-64 ani).
         Aceste obiective se realizeaza prin mai multe directii:
         · prin crearea de locuri de munca inalt calitative;
         · anticipand si facand fata schimbarii si adaptand ocuparea fortei de munca la noul
         mediu de munca (obiectivul consta in descoperirea unei abordari pozitive si pro active de
         schimbare promovand informatia adecvata atat pentru companii, cat si pentru angajati;
         adresandu-se ocuparii fortei de munca si consecintelor sociale ale fortei de munca si adaptand conditiile de munca si relatiile contractuale la noua economie in vederea
         sprijinirii relansarii echilibrului intre flexibilitate si securitate);
         · prin exploatarea oportunitatilor economiei bazate pe cunoastere (obiectivul principal
         il reprezinta accelerarea dezvoltarii unei economii bazata pe cunoastere, cu scopul de a crea mai multe locuri de munca in Europa);
         · prin promovarea mobilitatii (asigurarea implementarii practice a miscarii libere a
         muncitorilor prin desfiintarea obstacolelor aflate in calea mobilitatii geografice).
         Extinderea UE la 25 de state membre (EU-25) va aduce inca 75 milioane de consumatori pe piata unica europeana. Acest lucru ar trebui sa duca la intensificarea schimbului de marfuri si servicii, la economii de scala, la cresterea concurentei si a investitiilor, conducand astfel la o mai mare crestere economica, atat in actualele, cat si in viitoarele tari membre. In acest sens, extinderea seamana cu procesul de realizare a pietei unice, prin care a trecut UE in anii ‘90.
         
         Migratia fortei de munca, avantajul extinderii UE
         
         Unul dintre avantajele majore ale extinderii UE este migratia fortei de munca, care duce la castiguri economice in tarile gazda. Majoritatea cetatenilor din viitoarele state membre pot deja circula liber (fara viza) pe teritoriul UE.
         Exista o preocupare generala la nivelul UE privind o eventuala migrare masiva a lucratorilor din noile si viitoarele state membre, dupa extindere, cauzata de diferenta mare de venituri. In aceste conditii, a fost stabilit un angajament provizoriu prin care actualele state membre vor avea dreptul sa restrictioneze afluxul de forta de munca dinspre Europa Centrala si de Est timp de sapte ani. Trei din actualele state membre si-au aratat intentia de a nu restrictiona intrarea lucratorilor din noile state membre, dupa extindere.
         Totusi, trebuie remarcat faptul ca, daca politica economica va incuraja cresterea ratei angajarilor si dezvoltarea economica in noile state membre, perspectivele optimiste ii vor determina pe lucratorii din aceste tari sa ramana la ei acasa.
         Care vor fi efectele probabile asupra pietelor muncii din actualele state membre?
         Acestea depind, in parte, de combinatia de lucratori care migreaza si de sectoarele pietei muncii in care activeaza acestia. Lucratorii calificati care migreaza dinspre viitoarele state membre acopera deja lipsa de forta de munca in sectorul serviciilor si al meseriilor. Acestia au un nivel de pregatire relativ ridicat, insa adeseori calificarea lor se pierde prin migrare, intrucat acestia tind sa lucreze in aceleasi sectoare ca si alti lucratori straini, cum ar fi in constructii, salubrizare si manufactura. Dupa extinderea UE, o crestere a aprovizionarii cu mana de lucru necalificata - inclusiv a muncii „la negru” - ar putea
         avea un impact asupra salariilor si ocuparii fortei de munca necalificate din actualele state membre, mai ales in regiunile din vecinatatea noilor state membre.
         Mobilitatea fortei de munca va fi factorul cheie in procesul de adaptare care va urma dupa extindere. Asigurarile temporare de somaj si sprijinirea celor care cauta de lucru vor facilita mult mai eficient schimbarea, decat o legislatie destinata protejarii fortei de munca ocupate. Extinderea va forta o redistribuire a fortei de munca intre industrii si tari, mai ales in statele membre si in regiunile invecinate cu noile state membre, si va constitui inca un impuls in sensul realizarii unor asemenea reforme.
         
         Libera circulatie in spatiul Schengen
         
         Un alt aspect, separat de dreptul de a munci, este cel al liberei circulatii a persoanelor in spatiul Schengen. Tarile din acest spatiu au convenit sa elimine controalele la frontierele dintre ele, masura compensata prin schimbul de informatii si intarirea granitelor externe. Un cetatean al unui stat membru are libertatea de a trai si de a munci oriunde in alta parte in UE, chiar daca statul respectiv nu face parte din spatiul Schengen; este cazul Marii Britanii si al Irlandei. Noile state membre nu vor deveni imediat membri cu drepturi depline ai spatiului Schengen, ci doar dupa ce vor fi indeplinit intr-o masura satisfacatoare standardele privind siguranta frontierelor.
         Libera circulatie a persoanelor este enuntata in Articolul 14 (fostul Art. 7a) al Tratatului Comisiei Europene si in prevederile asupra cetateniei europene (Articolul 18, fostul Art. 8a). Primul acord Schengen a fost semnat in 1985 si face acum parte din acquis-ul comunitar ce urmeaza a fi adoptat de fiecare tara candidata.
         Acquis-ul acopera patru mari domenii: recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, drepturile cetatenilor, libera circulatie a lucratorilor si coordonarea schemelor de protectie sociala.
         In ceea ce priveste recunoasterea reciproca a calificarilor profesionale, UE incearca sa elimine obstacolele din calea alegerii si urmarii unei profesii recunoscute, acceptand principiul ca o persoana pe deplin calificata pentru a practica o profesiune recunoscuta intr-un stat membru ar trebui sa aiba dreptul de a o practica oriunde in cadrul Uniunii.
         Toate tarile candidate sunt incurajate sa-si sporeasca eforturile pentru introducerea structurilor administrative necesare si a programelor de educare si formare profesionala, in scopul de a garanta nivelul de competenta cerut de directivele UE pentru persoanele calificate.
         Potrivit Raportului de monitorizare al Comisiei Europene pe anul 2005, facut public pe data de 18 octombrie, Romania intruneste, in mare parte, conditiile UE in privinta egalitatii de sanse intre femei si barbati, siguranta si protectia la locul de munca, politica de angajare si protectia sociala. Cu toate acestea, mai are de lucrat la legislatia muncii, la dialogul social, sanatatea publica si incluziunea sociala.
         In termeni strict economici, viitoarea extindere a UE inseamna integrarea unui grup de tari care constituite o economie mare si bogata cu 375 de milioane de locuitori, cu un grup de tari mult mai putin bogate, cu o populatie totala de 75 de milioane de locuitori.
         Actuala extindere este diferita de extinderile anterioare datorita diferentelor economice: in viitoarele tari membre PIB-ul pe cap de locuitor este in medie 40% din PIB-ul actualelor state membre (paritate bazata pe puterea de cumparare).

Sursa:


Data postării: 07.11.2005
Vizualizări: 15.200